Start here

Regresia din boscheti

Da… mi s-a tras o regresie pana in boscheti – asa numesc eu starea actuala , pentru ca nu pot sa explic exact ce mi se intampla, dar mi se intampla pentru a nu stiu cat-a oara… Altii ii spun starea “Jesus”. Eu ii spun regresia din boscheti. Si nu … nu ma apuc sa fac minuni… Incerc doar sa trec mai usor peste starea actuala si sa ma concentrez pe ce conteaza cu adevarat. VOI! In metafizica, acest proces se numeste inversarea punctelor Makefim… am lipsit la cursul de metafizica…dar cred ca este ultima oara cand ma mai joc de-a Jesus …

M-am linistit

M-am linistit… uhhh… n-am nici o boala de piele. Acum inteleg de ce a exclamat mama, dupa ce m-a nascut: “O ! Ce copil alb si ce ochi negri are!”
Sunt normala! Nu ma depigmentez, asa sunt eu alba. Uf…

2-3 vorbe

Ce vroiam sa va zic? Mmmmm, da : ca daca sunteti obrazniciosi nu va mai spun nici o poveste.

Ce-i drept nu prea am poveste azi, dar imi puteti spune voi povestile voastre! Si mie imi place sa citesc.

Imi plac povestile despre bunici, despre viata din alte vremuri, dar … sa fie cat mai adevarate…

Nu sunt singura!

Azi am realizat ca nu sunt singurul titirez bagacios care incurca pe toata lumea. :) Sunt o gramada !

Stiti senzatia aia cand te joci cu copiii in fata blocului dar nu seamana nici unul cu tine si te simti extrem de singur? Apoi te duci la mama si o intrebi : dar eu cu cine seman? Iar tata se uita chioris la mama ?
Daca n-o stiati , acum a-ti aflat-o!

Dar azi am realizat ca mai sunt o gramada ca mine, ceea ce e foarte incurajator.

Complicat

Ma gandeam eu ca sunt origini germanice in judetul Neamt, dar sa gasesc olandezi in familia mea, ma depaseste total. Intuiam eu ceva, dar cand l-am vazut pe Bert mi s-a aprins beculetul. Ohhhhh, ce tara complicata… Romolan…

Azi n-am poveste

Ziua buna se cunoaste de dimineata. Iar eu azi n-am poveste , asa ca … nu va garantez ca veti avea o zi buna. A mea cu siguranta e foarte rea…asa ca … citim ce scriu altii.

Viata la oras

Viata noastra la oras nu se deosebea foarte mult de viata la tara, doar ca nu aveam parau, ci ditamai riul si nu erau dealuri , ci ditamai muntii. Astfel incat weekendurile mergeam pe munte , culegeam flori, ciperci , fragi sau zmeura , sau ne balaceam in rau. Bun si iar va spun ca noi eram altfel, pentru ca pe munte nu era tipenie de om , iar noi cunosteam deja toti muntii cu toate locurile interesante. De exemplu stiam unde e luminisul cu aluni, sau unde gasim flori medicinale, stiam
gradina cu viorele sau de unde sa
culegem mure. Orasul pentru noi era
mai putin interesant si nu ne
placea sa ne amestecam cu altii.
Dar desigur stiam toate
magazinele…
Imi aduc aminte ca intr-o zi am intrbat-o pe mama : dar de ce trebuie sa mergem iar pe munte? Raspunsul mamei nu-l mai tin minte dar avea lacrimi in ochi.Asa incat n-am mai intrebat de ce, era asa ca asa era mama , iar noua ne placea…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 262 other followers

%d bloggers like this: